Prima zi din 2026 a început cu un mesaj care a tăiat orice urmă de sărbătoare pentru cei care o urmăresc pe Loredana Groza. Fără artificii, fără ocol, doar o postare care a adunat reacții în lanț și a lăsat în aer o singură întrebare: ce s-a întâmplat, de fapt, în spatele ușilor de spital?
Artista a ales să vorbească direct cu oamenii ei, pe rețelele sociale, într-un ton rar, personal, în care fiecare frază pare să fi fost scrisă cu pauze lungi între cuvinte. Nu e genul de mesaj „de imagine”. E genul de mesaj care rămâne deschis pe ecran, fiindcă simți că lipsește încă o piesă din poveste.
Mesajul care a schimbat tonul începutului de an
De câteva luni, numele lui Vasile Groza plana în jurul aparițiilor Loredanei, discret, dar apăsător. În spatele concertelor și al luminilor, exista un fir nevăzut care trăgea de ea: grija, aceea pe care n-o poți masca la nesfârșit, oricât de profesionist ai fi.
Potrivit mesajului transmis de artistă, el se afla internat de aproximativ trei luni, într-o stare gravă. Iar cei care au văzut-o recent pe scenă își amintesc momentul în care vocea i s-a frânt și lacrimile au spus ce ea nu putea rosti atunci. Nu a fost o scenă „pentru public”. A fost o fisură scurtă, care a arătat, pentru o secundă, ce înseamnă să duci o lume întreagă pe umeri și, în același timp, să te simți mic în fața unei vești pe care o amâni în minte zi după zi.
În postare, Loredana Groza a încercat să păstreze aproape nu doar o amintire, ci o întreagă identitate: munca, disciplina, încăpățânarea de a nu renunța. Un fel de lecție spusă fără morală, dar cu greutatea unui nume care, pentru ea, nu a fost niciodată doar „tata”, ci și reper.
„Am sperat că momentul ăsta nu va veni vreodată pentru că părinții nu mor niciodată..”
„Dar iată că timpul n-a mai avut răbdare.”
Dincolo de emoție, mesajul are și o listă de lucruri concrete, ca o dovadă că omul din spatele poveștii a lăsat urme vizibile: texte, cărți, cântece, pagini care nu se închid odată cu o zi din calendar. Și, poate cel mai puternic, un „noi” rostit simplu: copiii, Lori și Cristi, și nepoții Elena și David.
Cine a fost Vasile Groza, dincolo de numele de familie
Vasile Groza nu a fost doar „tatăl Loredanei Groza”. În povestea spusă de artistă, el apare ca un om care a muncit mult, a trecut prin obstacole și a păstrat un singur fir roșu: scrisul. Un vis încăpățânat, pe care l-a ținut aprins chiar și atunci când realitatea cerea altceva, imediat, urgent.
„Visul lui a fost să scrie.. chiar dacă pentru a supraviețui a făcut toate muncile posibile și imposibile din lume încă din copilărie..”
„Dar în fiecare zi și-a urmat destinul.. a scris..”
Loredana Groza vorbește despre el ca despre un poet „natural, autodidact”, un om pentru care cuvântul nu era ornament, ci unealtă. Tot ea amintește că a ajuns membru al Uniunii Scriitorilor din România, un detaliu care, în context, nu sună ca o laudă, ci ca o confirmare: munca lui a avut un loc, un nume, o recunoaștere.
Și mai există ceva în mesajul ei: recunoștința. Nu numai pentru ce a însemnat el acasă, ci și pentru lupta pe care a dus-o, în tăcere, în ultimele luni. Artista a mulțumit cadrelor medicale pentru grija oferită „aproape 3 luni, zi și noapte”, semn că între pereții spitalului s-a dus o bătălie în care fiecare zi a contat.
În 1 ianuarie 2026, Loredana Groza a anunțat că tatăl ei, Vasile Groza, a murit la vârsta de 88 de ani, după o perioadă de spitalizare în care starea lui a fost gravă.