Mihail zâmbi amar. Azart? Își dedicase viața construirii unui viitor perfect pentru amândoi, doar ca să fie aruncat ca un pion pe tabla de șah. Nu era doar trădarea care îl măcina – era umilința publică pe care i-o adusese.
Săptămâni întregi și-a derulat evenimentele în minte, dar în acea noapte a decis că era timpul să acționeze. Tatiana trebuia să vadă nu doar că a supraviețuit trădării ei, ci și că a găsit ceva mult mai bun. Planul era simplu – să se căsătorească cu opusul ei total, o femeie modestă din popor, care să contrasteze cu artificialitatea fostei sale logodnice.
Era perfect – o căsătorie nu din iubire, ci din răzbunare.
În dimineața următoare, Mihail se plimba prin grădinile întinse ale domeniului său. Aerul era îmbibat cu parfumul florilor proaspăt plantate, iar cântecul păsărilor părea să-și bată joc de gândurile lui neliniștite.
Atunci o văzu – Alisa Petrova, grădinăreasa. Era îngenuncheată pe pământ, cu mâinile murdare, tăind frunzele unui tufiș. Simplitatea gesturilor ei i-a atras atenția.
Soarele îi lumina chipul, iar dedicarea cu care lucra avea ceva hipnotizant. Mihail se opri la câțiva metri distanță și o privi în tăcere.
— Bună dimineața, domnule Sokolov! — spuse ea cu o voce blândă și respectuoasă, rupând liniștea.
— Bună dimineața, Alisa! — răspunse el, numele ei alunecând de pe buze cu mai multă curiozitate decât se așteptase. — De cât timp lucrezi aici?
— De aproape doi ani, domnule! — zâmbi ea. — Am grijă de grădină de când a fost renovată.
El aprobă din cap, deși gândurile îi erau departe.
Alisa avea ceva ce Tatiana nu avusese niciodată. Autenticitate. Se purta simplu, dar cu demnitate.
Era alegerea perfectă.
În zilele următoare, Mihail începu să vorbească tot mai des cu ea. Conversațiile nevinovate despre grădină deveniseră mai frecvente, iar el ajunsese să afle mai multe despre viața ei.
A aflat că era singurul copil al unei mame bolnave, care avea nevoie de un tratament scump. Alisa muncea fără încetare, fără să se plângă.
Într-o după-amiază, în timp ce își strângea uneltele, Mihail decise că era momentul să acționeze.
— Alisa, pot să vorbesc cu tine despre ceva important? — începu el, vocea lui era fermă, dar ușor nesigură.
— Sigur, domnule Sokolov.
Mihail inspiră adânc.
— Vreau să mă căsătoresc — spuse direct, observând cum surprinderea îi fulgeră prin ochi.
— Cu mine? — vocea ei era plină de neîncredere. Râse nervos, crezând că este o glumă crudă.
— Da — răspunse Mihail ferm. — Dar nu este ceea ce crezi. Nu va fi o căsătorie tradițională.
Îi explică planul lui rece și calculat.
Alisa urma să-i devină soție printr-un contract – o aparență, menită să-i arate Tatianei că nu doar că a trecut peste trădarea ei, dar și că prosperă fără ea. În schimb, el îi va asigura mamei sale cel mai bun tratament medical și o compensație financiară generoasă.
— Asta nu e corect — răspunse Alisa, încrucișându-și brațele. — Vrei să folosești oamenii doar ca să te răzbuni pe cineva.
— Nu e atât de simplu — obiectă Mihail, păstrându-și calmul. — Eu am nevoie de asta, iar tu ai nevoie de bani pentru mama ta.
— E o afacere.
— O afacere goală — spuse ea hotărâtă, cu ochii serioși.
Mihail știa că nu va fi ușor s-o convingă. Avea principii greu de îndoit, dar și el înțelegea cât de grea era situația ei.
În aceeași seară, îi trimise acasă un raport medical detaliat de la specialiști, împreună cu o scrisoare în care îi explica din nou termenii înțelegerii lor.
A doua zi, Alisa se întoarse la conac cu un plic în mână.
— Sunteți un om rece, domnule Sokolov — spuse ea, privindu-l direct în ochi. — Dar nu voi lăsa ca mama mea să sufere din cauza mândriei mele.
— Accept, dar să fie clar – o fac doar pentru ea.
Mihail aprobă mulțumit.
— Va fi bine pentru amândoi, ai încredere în mine.
Ea scoase un râs scurt și sec.