Deși România se declarase neutră în al doilea război mondial izbucnit la 1 septembrie 1939, prin atacarea Poloniei de către Germania, țara noastră și-a dat acordul pentru trecerea prin teritoriul ei a soldaților britanici și a armamentului destinat ajutorării Poloniei, dar și a tezaurului în tranzit spre Franța, în valoare de 45 milioane de dolari, încărcat ulterior în portul Constanța, pe un vas englez. La 10 septembrie, autoritățile de la Varșovia au trimis o notă ambasadorului polonez la București, prin care cereau acordul guvernului român care a acceptat fără condiții și a asigurat chiar partea logistică. Pe 12 septembrie, când trupele germane se apropiau de Liov, acolo erau adunate mașinile în care era transportat tezaurul. În noaptea de 13/14 septembrie a intrat în țară prin Bucovina; la București, tezaurul a fost plasat în beciurile Băncii Naționale, iar directorii Băncii Poloniei au primit birouri în interiorul băncii. În câteva zile a fost încărcat într-un tren păzit de armată, transportat în portul Constanța, încărcat de către angajații băncii la bordul micului petrolier înarmat Eocene, care a ajuns la Istanbul și apoi la Beirut.
Printr-un act semnat de guvernele român și polonez la 16 septembrie, partea română se angaja să acorde președintelui Poloniei și guvernului polonez ospitalitatea sau dreptul de trecere prin România