Mai jos, găsești explicații clare, pe înțelesul tuturor.
Ce spune legea despre casa primită ca donație
1) Donație către un singur soț – În mod obișnuit, bunurile primite prin donație sunt bunuri proprii ale celui care le-a primit. Asta înseamnă că nu intră la partajul bunurilor comune la divorț. Locuința rămâne titularului donației, cu mențiunea că celălalt soț poate cere o compensație financiară dacă s-au făcut îmbunătățiri din bani comuni (de exemplu, renovări majore, extinderi, modernizări).
Cum se vede în acte? Contractul de donație și înscrierea în cartea funciară arată cui a fost donat imobilul. Dacă figurează doar unul dintre soți, el/ea este proprietarul exclusiv.
2) Donație către ambii soți – Dacă părinții au donat explicit amândurora, fiecare soț deține, de regulă, o cotă ideală egală (cel mai des 1/2 – 1/2). În această situație, casa nu face parte din „comunitatea” născută din munca soților, ci este deținută în coproprietate. La despărțire, se face împărțirea pe cote sau ieșirea din indiviziune, nu partajul bunurilor comune în sens strict.
3) Casa primită înainte de căsătorie – Dacă locuința a fost donată înaintea căsătoriei, ea rămâne bun propriu al celui care a primit-o. La divorț, nu se împarte, cu aceleași rezerve privind eventualele investiții comune făcute ulterior.
4) S-a vândut casa donată și s-au cumpărat alte bunuri – De principiu, dacă banii din vânzare au fost folosiți pentru o altă locuință, noul imobil păstrează urmele originii banilor. În limita sumelor provenite din donație, acesta poate fi considerat tot bun propriu. Dacă au intervenit și credite sau contribuții comune, se calculează proporțional drepturile și eventualele compensații.
5) Îmbunătățiri și investiții – Chiar dacă imobilul este bun propriu al unuia dintre soți, valoarea adăugată creată prin lucrări finanțate din banii amândurora poate genera un drept de creanță pentru soțul neproprietar. Pe scurt, proprietatea rămâne la titular, dar acesta poate datora sume pentru aportul celuilalt.
Situații frecvente, documente și folosirea locuinței
Actele „spun povestea” – Contractul de donație, extrasul de carte funciară și, după caz, convenția matrimonială (dacă există) lămuresc cine este proprietar și în ce proporție. În lipsa unei convenții, soții se află, de regulă, sub regimul comunității legale, însă donațiile rămân în sfera bunurilor proprii ale beneficiarului lor.
„Actele vorbesc primele: cui i-a fost donată casa și cum este ea înscrisă în cartea funciară?”
Locuința familiei după divorț – Atribuirea temporară a folosinței locuinței poate ține cont de interesul copiilor și de nevoile celor doi soți. Atenție, folosința (cine locuiește) nu înseamnă automat proprietate (cine deține dreptul).
Ajutorul financiar al părinților – Dacă părinții unuia dintre soți au plătit renovări sau rate, contează cum a fost formulat ajutorul: dar pentru copilul lor, dar pentru ambii, sau împrumut? Formulările din chitanțe/înscrisuri pot înclina balanța spre donație ori spre datorie ce trebuie restituită.
Credit, avans și rate – Când un avans provine din vânzarea unui bun propriu (de pildă, casa donată) și restul este acoperit prin credit plătit în timpul căsătoriei, se poate separa partea aferentă banilor proprii de partea finanțată din venituri comune. Astfel, unul dintre soți poate avea o cotă mai mare corespunzătoare sumei proprii, iar diferența se împarte sau se compensează.
Atenție la greșeli frecvente – A lăsa donatorii „să scrie după cum cred ei” poate crea neclarități. Cereți ca în act să se precizeze expres beneficiarul/beneficiarii, cotele (dacă sunt doi) și eventualele afectațiuni (de exemplu, drept de uz sau abitație).
Scurt checklist practic – (1) Verifică cine figurează ca beneficiar în contractul de donație; (2) Uită-te în cartea funciară la titular și cote; (3) Adună dovzi pentru îmbunătățiri făcute din bani comuni; (4) Dacă s-a schimbat locuința, notează sursa banilor (vânzare, credit, economii) pentru a putea face calcule corecte; (5) Păstrează chitanțele și transferurile – ele pot face diferența.