Drama neștiută a Corinei, tânăra de 26 ani care și-a pierdut viața pe A1, alături de fiica ei de 5 ani. Crescuse în plasament, iar Melissa

Tânăra crescuse în plasament, în Pomârla, județul Botoșani, iar în ultimii ani muncise în Italia pentru a-i asigura micuței un trai mai bun. Pentru Corina, Melissa era, așa cum o descriau apropiații, „lumina ochilor ei”.

Tragedia de pe A1: impactul care a curmat două vieți

Accidentul s-a produs pe sensul Deva–Sibiu, la kilometrul 351, când autoturismul în care se aflau Corina, Melissa și un bărbat s-a izbit puternic de un TIR poziționat perpendicular pe banda de mers. Șocul a fost devastator.

Corina a murit pe loc. Fetița a fost găsită în stop cardio-respirator și, în ciuda eforturilor medicilor, s-a stins în drum spre spital. Bărbatul aflat în mașină a supraviețuit, însă starea sa este gravă.

Detaliile sunt încă tulburătoare pentru cei care i-au cunoscut. Drumul pe care îl parcurgeau, o rutină pentru multe familii, s-a transformat într-un coșmar din care numai unul dintre pasageri a mai ieșit în viață.

Un destin încercat: copilărie în plasament, muncă peste hotare, speranțe pentru Melissa

În spatele cifrelor și al configurației unui accident rutier rămâne biografia unei tinere care a crescut într-un centru de plasament din Pomârla, județul Botoșani. Deși viața i-a rezervat începuturi aspre, Corina a ales să muncească din greu. A plecat în străinătate, la muncă în Italia, hotărâtă să îi construiască fiicei sale o copilărie cu mai puține lipsuri.

Când revenea în România, Corina nu uita de cei aflați în nevoie: împreună cu Melissa, oferea daruri oamenilor mai puțin norocoși. Era modul ei de a întoarce lumii ceva din binele pe care și l-ar fi dorit pentru propria familie. Prietenii o descriu ca pe o tânără discretă, dar dârză, cu un zâmbet care ascundea greutăți și cu o dorință limpede de a-i oferi fiicei tot ce ea nu avusese.

O femeie care a cunoscut-o pe Corina în urmă cu mai mulți ani a rememorat întâlnirile cu tânăra mamă și felul în care aceasta își purta speranțele:

„Pe Corina am cunoscut-o cu mulți ani în urmă, în timpul unei vizite într-un centru social din Botoșani. Mi-a atras atenția chipul ei luminos… dar sufletul ei era încercat de multe greutăți. Mi-a spus șoptit că își dorește mult să stea de vorbă cu un preot. Printre uși, mi-a dat numărul ei de telefon și am contactat-o ulterior. S-a întâlnit cu soțul meu, care este preot, și astfel am păstrat legătura. Am vizitat-o la centrul social unde a crescut de mică, apoi ne-am reîntâlnit în Italia, iar ultima dată la Biserica Pacea din Botoșani. A avut o viață grea, dar a continuat să lupte, să zâmbească, să se ridice… Și-a dorit să clădească pentru fetița ei tot ceea ce ea nu a avut și, mai ales, să o înconjoare cu toată dragostea ei.”

Relatările celor apropiați conturează imaginea unei mame tinere care a încercat să rescrie, cu muncă și generozitate, un destin început cu încercări. În urma accidentului, numai bărbatul din autoturism a supraviețuit, fiind în continuare în stare gravă.

Lasă un comentariu