Ana Maria Barnoschi vorbește deschis despre viața de cuplu și despre modul în care își armonizează pasiunea pentru haine cu rutina de acasă. Dincolo de aparițiile strălucitoare, ea descrie o relație relaxată, în care încrederea este mai importantă decât orice regulă nespusă.
Vedeta povestește, cu umor, cum colecțiile ei se extind constant, transformând fiecare colț disponibil într-un loc pentru umerașe, cutii și idei de ținute. În ritmul în care cumpără, donează și rearanjează, spune că echilibrul vine dintr-o organizare periodică și din hotărârea de a nu păstra lucruri pe care nu le mai folosește.
Garderoba care cucerește spațiul de acasă
Între „ordine generală” și noi achiziții, Barnoschi menține un flux continuu prin dressing. Când nu mai este loc pe rafturi, improvizează: apare un stender nou, se deschide un sertar uitat sau, la nevoie, se mută temporar în biroul soțului. Prioritatea rămâne aceeași: pasiunea pentru styling și bucuria de a combina piese, indiferent dacă sunt rarități sau chilipiruri.
„Da, chiar de curând am făcut un resale. Odată la ceva timp mai donez, mai schimb garderoba. Nu am unde să le pun și tot achiziționând se adună și trebuie să mai fac loc la altele.”
Gluma preferată în casă, mărturisește ea, este despre granița tot mai subțire dintre spațiul personal al soțului și valurile de haine care „cuceresc” noi metri pătrați. În ritmul acesta, spune râzând, a ajuns să își extindă teritoriul până în biroul lui.
A, nu, nu, nu întreba asta. Nu știu dacă mai are… nu prea mai are loc de mine. Aproape (râde – n.r.). Am ajuns să-mi pun hainele și în biroul lui. Mi-a luat un stender pe care mi-am pus haine și la el în birou pentru că mie nu-mi mai încap în șifonier. Nu am nicio dependență dacă mă întrebi. Nu fumez, nu consum alcool. În schimb, mi-aș cumpăra haine încontinuu. Asta e pasiunea mea.”
Bugetul? Nu e vorba de sume mari sau mici, ci de potrivire și plăcere. Dacă găsește ceva care îi place, nu stă pe gânduri, fie că e o piesă costisitoare sau un obiect cu preț simbolic.
„Nu, îmi cumpăr. Dacă găsesc ceva ce-mi place și costă 20 de lei, îmi iau. De ce să nu? Cum să ratez așa oportunitate?”
Vacanțe pe cont propriu, fără scene de gelozie
În ceea ce privește timpul liber, planurile de călătorie nu sunt întotdeauna sincronizate. Barnoschi și-ar dori escapade exotice, iar atunci când programul soțului nu permite, nu amână visul: pleacă singură sau cu prietenele. Contează să rămână activă și să bifeze locurile pe care le are pe listă.
„Eu aș avea multe în plan. Momentan n-am cu cine. Am vorbit chiar astăzi, un pic cu el, și i-am zis că aș vrea să mergem în Bali, i-am propus un Bali… și să vedem dacă reușim să ajungem.”
Până se aliniază calendarele, ia în calcul un itinerariu european făcut pe repede înainte, alături de o prietenă apropiată.
„Între timp, plănuiesc o Madeira cu o prietenă și să văd…”
Întrebarea firească este dacă astfel de plecări trezesc tensiuni. Răspunsul ei delimitează clar tipul de cuplu din care face parte: partenerul nu doar că acceptă, dar încurajează autonomia ei. Mesajul lui, repetat ori de câte ori agenda nu i se eliberează, este simplu și direct.
„Nu, nu, chiar mă încurajează. Pentru că el de foarte multe ori nu merge și îmi zice, «nu pot, am treabă» și nu poate să plece. Decât să mă țină și pe mine legată aici, îmi zice, «da’ du-te tu, du-te!». Din punctul ăsta de vedere, da, sunt foarte norocoasă. Nici nu e gelos să-mi zică, «a, da’ de ce pleci, da’ cum să pleci, da’ fără mine», nu, nu.”