Fostul om de afaceri spune că nu mai are legături cu fosta soție, însă își păstrează speranța de a-și strânge din nou fiica în brațe în cursul acestui an.
Ruptura de comunicare cu Monica Gabor
Columbeanu afirmă că nu mai există dialog cu Monica Gabor. În același timp, el apreciază felul în care mama a contribuit la formarea fiicei lor, Irina. În puține cuvinte, fostul milionar rezumă actuala distanță dintre ei.
„Cu Monica nu am mai vorbit…”
Chiar dacă ruptura personală e evidentă, bărbatul subliniază că dorința lui rămâne una simplă: revederea cu Irina și un contact firesc, fără resentimente. Pentru el, acest obiectiv rămâne prioritar.
Viața la azil și sprijinul Irinei
De la vilele luxoase la o cameră modestă într-un cămin pentru vârstnici, parcursul lui Columbeanu a fost abrupt. El vorbește despre dificultăți financiare și de sănătate, despre prietenii risipiți și un program redus la lucruri esențiale. Totuși, firul care îl ține conectat la prezent este relația cu fiica lui, devenită un reper de stabilitate emoțională și practică.
„Sunt foarte bine, sunt ok! Sunt la azil. Am vorbit și cu Irina, mi-a zis că încearcă să vină să mă vadă. Vorbesc zilnic cu ea, mă ajută cu bani”
Deși dialogul tată–fiică se poartă des la telefon, întâlnirile față în față lipsesc de aproape un an. Irina are acum 19 ani, locuiește la New York și urmează studii la medicină, iar distanța geografică rămâne un obstacol dificil de depășit pentru tatăl ei.
„Irina este acum la New York, mi-e cam departe să ajung la ea. O să văd ce face ea și dacă vine în România”
În așteptarea revederii, Columbeanu își organizează zilele cu răbdare. Spune că micile gesturi – un telefon, un mesaj, o promisiune că „va veni” – sunt lucrurile care îi alimentează speranța și îl ajută să treacă peste inevitabilele momente de singurătate.
Pe lângă sprijinul Irinei, fostul om de afaceri vorbește despre o schimbare interioară profundă. El spune că și-a reordonat viața spirituală, a „virat” către credință și a ales să-și petreacă timpul cu Biblia, mai ales cu Evanghelia după Ioan. Descrie această perioadă ca pe o căutare liniștită, în care iese rar din azil și își găsește echilibrul în lectură și rugăciune.
„Sunt bine. Sunt ok. Eu iau în glumă aceste zvonuri pe care le mai aud câteodată! Nu îmi este teamă de moarte. Bunul Dumnezeu pe care l-am invitat destul de curând la volanul vieții mele știe întotdeauna ce face! Am trecut la baptism pentru că am ascultat un impuls intern…”
„Cred că e mai inteligent să îmi petrec timpul citind Biblia. Nu prea mai ies. Biblia după Ioan citesc și îmi place”
În prezent, ritmul zilnic al lui Columbeanu este simplu: odihnă, tratamente, apeluri către fiică, lectură și, uneori, discuții scurte cu cei din jur. În acest cadru restrâns, el insistă că se simte „ok” și că își construiește, pas cu pas, o normalitate bazată pe credință, rutină și pe gândul unei revederi cu Irina, atunci când va fi posibil.