Joi, 9 aprilie 2026, Arena Națională a devenit locul în care România fotbalistică și-a luat rămas-bun de la „Il Luce”. Valuri de oameni – suporteri, foști elevi, oficiali, personalități publice – au venit, ore în șir, pentru a-l saluta pe ultimul drum. Liniștea apăsătoare a fost spartă doar de oftaturi și rugăciuni, într-o ceremonie sobră, atent organizată, în care fiecare gest a părut încărcat de semnificație.
Decizie oficială: numele lui, înscris pe viitorul stadion Dinamo
Un anunț cu greutate a venit din partea ministrului Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, care a dezvăluit inițierea demersurilor pentru ca noua arenă din Ștefan cel Mare să poarte numele maestrului. Viitoarea denumire – Stadionul „Dinamo – Mircea Lucescu” – a fost primită cu aplauze, ca un gest firesc de recunoaștere.
„Am decis inițierea procedurilor legale pentru acest nume. Este un semn de respect pentru profesionistul desăvârșit și patriotul care a revoluționat fotbalul nostru. Mircea Lucescu este o valoare națională recunoscută universal”, a precizat Predoiu, depunând o coroană din partea MAI.
La căpătâiul lui au venit, rând pe rând, foști și actuali jucători, antrenori, oameni de televiziune și reprezentanți ai autorităților. Printre aceștia, Marius Șumudică a fost vizibil răvășit, petrecând minute în șir lângă sicriu. La ieșire, cu ochii în lacrimi, a vorbit despre relația care i-a schimbat cariera și viața, evocând felul în care era sfătuit, corectat și încurajat.
„Dacă s-ar fi născut în altă țară, i s-ar fi spus ‘Sir Mircea Lucescu’. M-a făcut antrenor, m-a făcut om și nu voi uita niciodată asta. Nea Mircea, când vei fi acolo sus, să știi că noi am rămas aici și te iubim veșnic”, a spus Șumudică, printre lacrimi.
Pe alei, se întâlneau foști elevi de la Corvinul, Dinamo sau Rapid, dar și impresari, printre care s-a remarcat și Anamaria Prodan, într-o ținută sobră. În fața tribunelor, grupuri de suporteri au așezat eșarfe pe trepte, alături de candele aprinse. Se vorbea în șoaptă despre finalele câștigate, despre stilul de joc promovat și despre felul în care și-a apărat mereu jucătorii.
Organizatorii au anunțat că pelerinajul public va continua până la ora 20:00, pentru a permite apoi pregătirile de vineri. În acest interval, accesul se face ordonat, pe porți dedicate, iar voluntarii oferă sprijin celor care doresc să lase flori sau să se reculeagă câteva clipe. Mulți au ales să rămână pe esplanadă, în tăcere, până la lăsarea serii, purtând la vedere eșarfe și fotografii cu antrenorul.
Românii prezenți au vorbit despre trofee, dar mai ales despre lecțiile pe care le-a lăsat: disciplină, eleganță în victorie și demnitate în înfrângere. În amintirea acestor principii, suporterii au adus mii de flori și au păstrat o liniște apăsată, semn că influența lui depășește cu mult linia terenului.
Rânduri de omagiu și un cuvânt scris cu roșu: RESPECT
În jurul prânzului, mulțimile s-au așezat în cozi care au străbătut aleile până la porțile stadionului. Înăuntru, la catafalc, flori albe, eșarfe de echipă și steaguri au compus un tablou al recunoștinței pentru antrenorul care a modelat generații. Prin mulțime s-au zărit chipuri cunoscute din fotbal, dar și oameni veniți din provincie doar pentru a lăsa o lumânare. Mulți l-au numit, simplu, „părintele” fotbalului modern românesc.
La ora 14:30, și-a făcut apariția Traian Băsescu. Îmbrăcat în negru, s-a înclinat adânc, a făcut semnul crucii și a păstrat câteva clipe de reculegere. Pe panglica unei coroane rotunde, albe, trona un singur cuvânt, scris apăsat: RESPECT!. După momentul de reculegere, l-a îmbrățișat pe Răzvan Lucescu, rostind câteva vorbe de încurajare.
„Respect pentru Mircea Lucescu! A avut o viață extraordinară, dedicată sportului și României. Este un moment de mare tristețe pentru noi toți, dar rămânem cu moștenirea lui colosală”, a declarat Traian Băsescu pentru jurnaliștii prezenți.
Atmosfera din tribunele goale, transformate într-un sanctuar, a amplificat solemnitatea ocaziei. Ecranele au rulat imagini cu trofee, momente decisive de pe bancă și secvențe cu tineri pe care i-a lansat spre performanță. Mulți dintre cei prezenți au mărturisit că au crescut odată cu victoriile lui, iar plecarea lui din prim-planul fotbalului îi face să se simtă orfani de principii și de o etică a muncii pe care el a cultivat-o neobosit.