Potrivit acesteia, un asemenea pas ar echivala cu pierderea tuturor funcțiilor politice rezultate din acordul de colaborare.
Lia Olguța Vasilescu dă cărțile pe față!
Edilul din Bănie explică faptul că mesajele sale au vizat direct USR și narațiunile publice apărute în ultimele zile. În replică la interpretările apărute, Vasilescu spune că declarația ei a fost denaturată și că solicitarea reală privește mecanismul politic al coaliției, nu o demisie individuală.
„Ştiu că ar fi frumos ca partiduleţul care a ieşit pe locul 4 în alegeri să vrea să deţină funcţia de preşedinte al Camerei. De două zile, observ că toată propaganda rezist rostogoleşte în buclă ştirea că am cerut demisia lui Sorin Grindeanu de la şefia Camerei Deputaţilor. Ştiu că ar fi frumos ca partiduleţul care a ieşit pe locul 4 în alegeri să vrea să deţină funcţia de preşedinte al Camerei, în locul partidului care a câştigat alegerile parlamentare şi are cel mai mare număr de parlamentari, dar nu vreţi, totuşi, să vedem şi declaraţia mea exactă, nu texte convenabile vouă?”, a scris Lia Olguța Vasilescu.
Mesajul, livrat într-un registru tranșant, urmărește să blocheze scenariul în care opoziția ar prelua una dintre cele mai importante poziții din legislativ. Prin această clarificare, Vasilescu își marchează public distanța față de ideea unei rocade instituționale negociate în afara aritmeticii rezultate din alegeri, subliniind că mandatele se validează de către majorități constituite și nu prin presiune mediatică.
„Domnul Grindeanu a spus că nu se ţine de scaunul de la Camera Deputaţilor“
În același registru, primarul Craiovei invocă propria declarație a lui Sorin Grindeanu drept argument pentru scenariul ruperii înțelegerii politice. Ea susține că, dacă acordul de guvernare este denunțat, se reconfigurează întreg ansamblul funcțiilor obținute pe baza lui – de la Palatul Victoria până la conducerile celor două Camere și structurile executive subordonate.
„Dacă se denunţă coaliţia, TOATE FUNCŢIILE SE PIERD. TOATE. ABSOLUT TOATE. Domnul Grindeanu a spus că nu se ţine de scaunul de la Camera Deputaţilor şi că în momentul în care coaliţia nu mai există poate să îşi dea demisia”.
”Toate înseamnă TOATE (premier, miniştri, secretari de stat, prefecţi, preşedintele Senatului, Camerei, şefii de agenţii etc)”.
Prin această formulare, Vasilescu insistă asupra consecințelor sistemice pe care le-ar avea denunțarea coaliției: nu este vorba doar despre o poziție sau un nume, ci despre întregul pachet instituțional rezultat din parteneriatul politic. Mesajul este construit pentru a transmite că orice discuție punctuală – precum schimbarea președintelui Camerei – devine secundară în raport cu miza mai largă a majorității parlamentare.
În plan politic, intervenția sa are rolul de a repoziționa temele dezbaterii dinspre persoane către reguli. Ideea centrală, prezentată apăsat, este că majoritatea care guvernează își împachetează funcțiile: se menține sau se închide ca bloc, fără „excepții convenabile”. În acest fel, discuția despre șefia Camerei este legată direct de existența sau inexistența coaliției.
Tonul ferm cu care sunt enunțate aceste teze indică și o strategie de comunicare: clarificări repetate, accent pe legitimitatea majorității și pe procedurile ce decurg din aceasta. Dincolo de încărcătura polemică a unor pasaje, accentul cade pe regula jocului parlamentar, așa cum o vede Lia Olguța Vasilescu.
Contextul politic rămâne tensionat, iar reacțiile generate de mesajele sale mențin subiectul în prim-planul agendei publice. În timp ce actorii implicați își calibrează pozițiile, atenția se mută pe următoarele mișcări din coaliție și pe eventualele efecte în arhitectura instituțională.