Irinel Columbeanu a vorbit deschis despre schimbarea profundă prin care trece la 68 de ani, explicând că, de când s-a pocăit, și-a reorganizat programul zilnic în jurul lecturii. Fostul om de afaceri spune că nu trece o zi fără să deschidă Biblia, iar preferința lui s-a îndreptat către Evanghelia după Ioan. Totodată, iese mai rar în oraș și caută mai multă liniște.
„Cred că e mai inteligent să îmi petrec timpul citind Biblia. Nu prea mai ies. Biblia după Ioan citesc și îmi place”.
Lectura zilnică din Biblie
Potrivit propriilor mărturisiri, noua rutină înseamnă, în primul rând, timp alocat lecturii. El subliniază că preferă discreția și tihna de acasă în locul ieșirilor frecvente. În centrul acestei rutine se află Evanghelia după Ioan, pe care spune că o parcurge cu consecvență, găsind acolo răspunsuri și repere. Accentul pus pe citit a devenit un gest cotidian, pe care îl consideră nu doar util, ci și potrivit cu felul în care își dorește să-și trăiască prezentul.
Explicația lui pentru această alegere este una pragmatică: vede în lectură o investiție în sine, o practică mai „inteligentă” decât agitația socială. Diminuarea ieșirilor nu este descrisă ca o renunțare, ci ca o reorientare a energiilor către un demers spiritual și intelectual. Prin această disciplină, Columbeanu transmite ideea de consecvență și de ordine interioară, ancorându-și zilele într-un ritual pe care îl apreciază.
În declarațiile sale, repetă că lectura i-a devenit o deprindere constantă și asumată. Cuvintele „îmi place” sunt esențiale: nu e vorba doar despre o datorie, ci despre o plăcere autentică legată de textul sacru. Această plăcere a cititului pare să-i structureze timpul, iar obiceiul se menține neabătut, de la o zi la alta.
Cum a ajuns la decizia de a se pocăi
Întrebat despre momentul și motivația schimbării religioase, Irinel Columbeanu vorbește despre un impuls interior urmat fără ezitare. Nuanțele sunt ferme: spune că se simte bine, că tratează cu umor zvonurile despre el și că nu îl însoțește teama de moarte. Imaginea pe care o propune este cea a unei vieți la care „volanul” a fost predat, în mod conștient, lui Dumnezeu.
„Sunt bine. Sunt ok. Eu iau în glumă aceste zvonuri pe care le mai aud câteodată! Nu îmi este teamă de moarte. Bunul Dumnezeu pe care l-am invitat destul de curând la volanul vieții mele știe întotdeauna ce face! Am trecut la baptism pentru că am ascultat un impuls intern…”
Formularea „am ascultat un impuls intern” descrie o convertire asumată, venită dintr-o alegere personală, nu din presiuni exterioare. Totodată, lipsa fricii de moarte conturează un registru spiritual orientat spre încredere: el afirmă că a cedat deliberat controlul direcției existenței sale, cu convingerea că „știe întotdeauna ce face” Cel căruia i l-a încredințat.
În acest cadru, lectura constantă a Bibliei capătă rolul de ax al zilei: o practică simplă, dar repetată, pe care o privește ca pe un exercițiu de claritate și liniște. De aici și alegerea de a limita expunerea publică: preferă să rămână într-un ritm așezat, în care textul sacru îi devine repere și dialog lăuntric.
Declarațiile lui Irinel Columbeanu indică o perioadă de reașezare personală, marcată de rutină și reflecție. În centrul acestei reașezări se află lectura zilnică – „Biblia după Ioan citesc și îmi place” – un obicei pe care îl menține cu regularitate, de la care afirmă că nu se abate.